„Trebuie doar să am mai multă voință.”
Poate ți-ai spus asta după o seară în care ai mâncat mai mult decât îți propuseseși. Sau după ce ai ratat două antrenamente. Poate ai privit o altă femeie care pare foarte disciplinată și te-ai întrebat de ce ei îi iese, iar tu ajungi mereu în același punct.
Și atunci concluzia pare simplă:
„Eu nu am suficientă voință.”
Dar dacă problema nu este voința?
Imaginează-ți că în fiecare dimineață pleci la drum cu bateria telefonului la 100%. Pe parcursul zilei răspunzi la mesaje, iei decizii, rezolvi probleme, muncești, te ocupi de familie, faci cumpărături și gestionezi tot ce apare neprevăzut.
Seara, bateria nu mai este la 100%.
Și exact atunci te aștepți să iei cele mai bune decizii legate de mâncare și sport doar pentru că „trebuie să fii disciplinată”.
Voința seamănă puțin cu această baterie. Este utilă, dar nu este o resursă pe care să îți construiești singură întregul proces.
Voința te poate porni, dar nu te poate căra tot drumul
La începutul unui proces de slăbire, motivația și voința pot fi foarte puternice.
Ți-ai cumpărat alimentele potrivite. Ai programul de antrenament. Ai un obiectiv și ești hotărâtă.
Primele zile merg bine.
Dar viața nu rămâne în prima săptămână.
Vine o zi grea la serviciu. Dormi prost. Copilul se îmbolnăvește. Ai o aniversare. Pleci într-un weekend. Ajungi acasă obosită și nu ai nimic pregătit de mâncare.
Dacă planul tău funcționează doar atunci când ai energie, timp și chef, nu ai construit încă un sistem. Ai construit un test de voință.
Iar nimeni nu vrea să dea același examen în fiecare zi, luni întregi.
Mediul poate fi mai puternic decât promisiunea
Să presupunem că vrei să mănânci mai echilibrat.
Dar ajungi acasă la ora opt seara, flămândă, iar în frigider nu ai nimic pregătit. Pe masă sunt biscuiți, în dulap este ciocolată, iar telefonul îți oferă în două minute posibilitatea de a comanda orice.
În acel moment nu mai este doar o luptă între tine și voința ta.
Este o luptă între tine și un mediu construit pentru alegerea cea mai ușoară.
Este ca și cum ai încerca să economisești bani, dar în fiecare seară te-ai plimba prin mall cu cardul în mână.
Poți rezista.
Dar de ce să îți faci drumul inutil de greu?
Dacă ai câteva mese simple la îndemână, dacă știi ce vei mânca, dacă îți pregătești echipamentul pentru antrenament și dacă reduci numărul deciziilor pe care trebuie să le iei când ești obosită, nu devii mai „slabă” pentru că nu te mai bazezi pe voință.
Devii mai inteligentă în felul în care îți construiești procesul.
Un plan prea strict îți consumă voința mai repede
„Nu am voie pâine.”
„Nu am voie desert.”
„Nu mănânc după ora șase.”
„Trebuie să fac sport în fiecare zi.”
Cu cât lista de reguli este mai lungă, cu atât fiecare zi devine o succesiune de negocieri.
Și fiecare negociere consumă energie.
Gândește-te la un elastic pe care îl întinzi puțin câte puțin.
Poți continua o vreme.
Dar dacă îl ții permanent la tensiune maximă, la un moment dat scapă sau se rupe.
Așa se întâmplă adesea și cu restricțiile extreme.
După câteva zile sau săptămâni în care ai spus permanent „nu am voie”, apare momentul în care mănânci exact lucrurile pe care ai încercat să le interzici.
Apoi te învinovățești.
Dar poate nu ai nevoie de mai multă voință.
Poate ai nevoie de mai puține reguli imposibil de susținut.
Obiceiurile fac ceea ce voința nu poate face zilnic
La început, trebuie să te gândești la fiecare alegere.
Apoi, prin repetiție, unele lucruri devin normale.
Nu mai negociezi dacă îți pui centura când urci în mașină. O faci aproape automat.
Exact asta vrei să se întâmple și cu o parte dintre obiceiurile tale.
Să ai proteină la mesele principale.
Să îți planifici câteva antrenamente în săptămână.
Să ai alimente simple în casă.
Să te miști mai mult.
Să revii la următoarea masă după o abatere, fără să aștepți ziua de luni.
Când aceste lucruri devin rutină, nu mai ai nevoie să câștigi zilnic o luptă cu tine însăți.
Ai construit șinele pe care trenul poate merge.
Ai nevoie de un plan și pentru zilele proaste
Oricine poate urma un plan într-o zi bună.
Întrebarea este: ce faci în ziua în care nu ai timp?
Dacă nu poți face o oră de sport, ai o variantă de 20 de minute?
Dacă nu ai timp să gătești, știi ce masă simplă poți alege?
Dacă mergi la restaurant, știi cum să alegi fără să simți că ai „stricat tot”?
Dacă ai mâncat desert, poți reveni la următoarea masă fără să transformi o prăjitură într-un weekend întreg?
Un proces bun nu este construit doar pentru versiunea ta motivată.
Este construit și pentru femeia obosită, ocupată, stresată și fără chef.
Pentru că și ea face parte din tine.
Nu ai nevoie să fii mai dură cu tine
Uneori, după o abatere, credem că soluția este să devenim mai stricte.
„De mâine tai tot.”
„Mă duc zilnic la sală.”
„Nu mai ating dulciurile.”
Dar pedeapsa rareori construiește consecvență.
Este ca și cum ai încerca să înveți un copil să meargă certându-l de fiecare dată când cade.
Nu căderea este problema.
Important este să învețe să se ridice.
La fel și în procesul de slăbire.
Nu ai nevoie de o voință care să nu cedeze niciodată.
Ai nevoie de capacitatea de a reveni.
Construiește un proces care să funcționeze și când voința lipsește
Voința este minunată pentru primul pas.
Te ajută să spui: „Încep.”
Dar ceea ce te duce la rezultat este ceea ce construiești după acel moment.
Rutina.
Mediul.
Planificarea.
Flexibilitatea.
Obiceiurile.
Și capacitatea de a continua după zilele imperfecte.
Așa că data viitoare când spui „nu am suficientă voință”, încearcă să schimbi întrebarea.
Nu:
„Cum pot să mă forțez mai mult?”
Ci:
„Cum pot să fac alegerea bună mai ușor de repetat?”
Pentru că un proces bun de slăbire nu ar trebui să semene cu o luptă pe care trebuie să o câștigi în fiecare zi împotriva ta.
Ar trebui să semene cu un drum pe care, încet, înveți să mergi atât de bine încât nu mai trebuie să te convingi la fiecare pas să continui.
Voința poate deschide ușa.
Dar obiceiurile sunt cele care te ajută să treci prin ea și să nu te mai întorci de fiecare dată de unde ai plecat.