„Mai aștept puțin.”
Poate ai spus asta acum o lună.
Poate acum șase luni.
Poate chiar anul trecut.
Mai aștepți să treacă perioada aglomerată de la serviciu. Să se termine vacanța. Să treacă sărbătorile. Să înceapă copiii școala. Să ai mai mult timp. Să fii mai odihnită. Să ai mai multă motivație.
Și, bineînțeles, să fie luni.
Pentru că luni pare întotdeauna o zi extraordinară pentru a deveni o versiune complet nouă a ta.
Doar că vine luni și viața arată aproape la fel ca vineri.
Telefonul sună. Apar probleme. Ești obosită. Ai lucruri de rezolvat.
Și spui din nou:
„Nu este momentul potrivit. Încep când sunt pregătită.”
Dar dacă problema este tocmai asta?
Dacă acel sentiment de „sunt pregătită” pe care îl aștepți nu vine înainte să începi, ci după ce ai început?
Așteptăm un moment perfect care nu există
Avem în minte o imagine foarte frumoasă despre cum ar trebui să înceapă un proces de slăbire.
Frigiderul este organizat.
Meniul este pregătit.
Avem timp pentru sport.
Dormim opt ore.
Nu există aniversări în următoarele trei luni și nimeni nu ne invită la restaurant.
Practic, așteptăm ca viața să ne elibereze programul și să spună:
„Gata, acum poți să te ocupi de tine.”
Doar că viața nu funcționează așa.
După săptămâna aglomerată vine alta.
După concediu vine întoarcerea la serviciu.
După Crăciun vine Revelionul. După Revelion apare o aniversare. După aniversare vine Paștele.
Momentul perfect este ca o stație de autobuz prin care autobuzul nu trece niciodată.
Poți să aștepți mult.
„Nu sunt pregătită” înseamnă uneori „mi-e teamă că voi renunța din nou”
Poate nu lipsa timpului te oprește.
Poate ai mai început.
De mai multe ori.
Ai cumpărat abonamentul.
Ai ținut dieta.
Ai slăbit câteva kilograme.
Apoi ai renunțat.
Și fiecare încercare neterminată a lăsat în urmă ceva mai greu decât kilogramele: îndoiala.
„Dacă iar nu mă țin?”
„Dacă iar renunț?”
„Dacă eu pur și simplu nu pot?”
Atunci este mai confortabil să spui „încă nu sunt pregătită” decât să riști încă o dezamăgire.
Dar faptul că o strategie nu a funcționat nu spune automat ceva despre capacitatea ta de a reuși.
Dacă încerci să deschizi o ușă cu cheia greșită și nu se deschide, nu începi să te întrebi dacă ești suficient de bună pentru uși.
Cauți cheia potrivită.
Poate nu ai nevoie de mai multă voință.
Poate ai nevoie de un proces diferit.
Crezi că trebuie să schimbi totul de mâine
Un alt motiv pentru care nu ne simțim pregătite este dimensiunea schimbării pe care ne-o imaginăm.
„Trebuie să slăbesc 15 kilograme.”
„Trebuie să fac sport de patru ori pe săptămână.”
„Trebuie să îmi schimb complet alimentația.”
Privit așa, procesul seamănă cu un munte.
Iar tu stai la poalele lui și încerci să îți imaginezi cum vei ajunge direct în vârf.
Normal că pare greu.
Dar nimeni nu urcă un munte într-un singur pas.
Astăzi poate trebuie doar să îți pregătești micul dejun.
Mâine să faci un antrenament.
Poimâine să alegi altfel prânzul.
Schimbarea mare pe care o vezi în fotografiile „înainte și după” este, de fapt, alcătuită din sute de alegeri mici pe care fotografia nu le arată.
Motivația nu vine întotdeauna înaintea acțiunii
Ne imaginăm că ordinea este aceasta:
mă simt motivată → încep → continui → obțin rezultate.
Dar uneori ordinea este exact invers.
Încep → văd că pot → apare motivația → continui.
Gândește-te la o dimineață rece în care trebuie să te ridici din pat.
Cât timp ești sub pătură, ideea de a ieși pare îngrozitoare.
Dar odată ce te-ai ridicat, te-ai îmbrăcat și ți-ai făcut cafeaua, parcă nu mai este atât de greu.
Nu ai așteptat să îți vină cheful de a te ridica.
Te-ai ridicat și cheful a venit după.
Uneori și procesul de slăbire începe exact așa.
Nu trebuie să fii pregătită pentru trei luni. Doar pentru astăzi.
Poate te sperie ideea:
„Oare voi putea să fac asta trei luni?”
Nu știi.
Și nici nu trebuie să știi astăzi.
Astăzi trebuie să gestionezi astăzi.
Este ca atunci când conduci noaptea.
Farurile mașinii nu luminează toți cei 300 de kilometri până la destinație.
Îți arată doar următorii zeci de metri.
Și totuși ajungi acasă.
Nu trebuie să vezi tot drumul ca să pornești.
Trebuie să vezi suficient cât să faci următorul pas.
Începe înainte să te simți pregătită
Poate vei avea emoții.
Poate vei avea îndoieli.
Poate nu vei avea frigiderul perfect organizat și nici programul ideal.
Începe oricum.
Nu cu totul.
Cu ceva.
Un antrenament.
Un mic dejun mai bun.
Mai multă proteină în farfurie.
O plimbare.
O seară în care alegi să dormi în loc să mai stai o oră pe telefon.
Apoi încă o alegere.
Și încă una.
Pentru că încrederea nu apare întotdeauna înainte să începi.
De multe ori, încrederea se construiește din dovezile pe care ți le oferi singură:
„Am spus că fac și am făcut.”
Iar fiecare promisiune mică pe care o respecți devine o cărămidă.
La început ai una.
Apoi zece.
Apoi o sută.
Și într-o zi te uiți în urmă și realizezi că ai construit exact lucrul pe care îl așteptai înainte să începi:
încrederea că poți.
Așa că nu mai aștepta ziua în care nu vei avea nicio teamă, nicio problemă și nicio îndoială.
Probabil că nu aceea va fi ziua în care vei fi pregătită.
Pentru că, uneori, nu începi atunci când ești pregătită.
Începi, iar pe drum devii pregătită.