„Dar eu nici măcar nu mănânc atât de mult…”
Este una dintre frazele pe care le aud foarte des de la femeile care încearcă să slăbească.
Și, de multe ori, chiar așa pare.
Dacă te-aș întreba ce ai mâncat ieri, probabil mi-ai spune:
„Păi… dimineața aproape nimic. La prânz am luat ceva rapid. Seara am mâncat, dar nici atunci nu mi s-a părut că am exagerat.”
Și totuși cântarul nu se mișcă.
Sau, mai frustrant, începe încet să urce.
Și atunci apare întrebarea:
„Cum este posibil să mă îngraș dacă eu aproape că nu mănânc?”
Uneori răspunsul nu se află în mesele mari pe care le ții minte.
Se află în toate acele momente mici pe care aproape că ai uitat să le numeri.
Caloriile nu vin întotdeauna îmbrăcate în farfurii mari
Imaginează-ți o zi obișnuită de vară.
Dimineața nu îți este foarte foame, așa că sari peste micul dejun.
„Perfect”, îți spui. „Am economisit niște calorii.”
La prânz ești pe fugă și mănânci ceva rapid.
După-amiaza ieși la o cafea. Este cald și apare și o înghețată.
Nu o consideri masă.
Mai târziu guști câteva lucruri.
Nici acestea nu par importante.
Seara ieși în oraș. Comanzi ceva de mâncare, poate bei și un cocktail.
Dacă te întreabă cineva a doua zi cât ai mâncat, răspunsul sincer va fi:
„Nu foarte mult.”
Pentru că în mintea noastră avem tendința să contabilizăm mesele.
Corpul, însă, nu are o rubrică separată pe care scrie „a fost doar o gustare”.
Este ca atunci când plătești toată ziua cu cardul.
25 de lei aici.
40 de lei dincolo.
18 lei pe altceva.
Nicio plată nu pare mare.
Apoi deschizi aplicația băncii seara și te întrebi:
„Cum am cheltuit atât?”
Nu a existat o singură cumpărătură uriașă.
Au fost multe cumpărături mici.
Cu alimentația se poate întâmpla exact la fel.
„Am mâncat doar puțin” se poate repeta de zece ori
O gură din desertul copilului.
Câteva nuci în timp ce lucrezi.
O bucățică de brânză când deschizi frigiderul.
Două linguri din ceva ce gătești.
Un cappuccino.
O înghețată.
Un cocktail.
Puțin aici. Puțin acolo.
Nimic nu pare suficient de important încât să spui: „Am mâncat”.
Dar toate aceste momente fac parte din ziua ta.
Și problema nu este că ai mâncat o înghețată sau că ai băut un cocktail.
Problema apare atunci când nu mai vedem imaginea de ansamblu.
Este ca un puzzle.
Dacă te uiți la fiecare piesă separat, nu vezi nimic.
Abia când le pui împreună apare imaginea.
Și apoi încercăm să „reparăm” ziua de ieri
Aici povestea devine și mai interesantă.
Seara simți că poate ai mâncat mai mult decât trebuia.
A doua zi te trezești cu vinovăție.
„Astăzi sunt cuminte.”
Așa că sari din nou peste micul dejun.
La prânz mănânci foarte puțin.
Încerci să compensezi.
Doar că organismul tău nu știe că tu „repari ziua de ieri”.
Știe doar că îi este foame.
Și cu cât împingi foamea mai departe, cu atât mâncarea începe să ocupe mai mult spațiu în mintea ta.
Până când apare pofta.
Apoi mănânci mai mult.
Te simți vinovată.
Și promiți că mâine vei mânca și mai puțin.
Așa apare cercul despre care vorbesc atât de des:
restricție → foame → poftă → mâncat mai mult → vinovăție → restricție.
Și poți rămâne prinsă în el luni întregi având impresia că problema este lipsa ta de voință.
Poate nu trebuie să mănânci mai puțin. Poate trebuie să mănânci mai organizat.
Când o femeie îmi spune că „nu mănâncă aproape nimic”, primul meu gând nu este:
„Atunci trebuie să tai și mai mult.”
Din contră.
Vreau să văd cum arată întreaga zi.
La ce oră mănânci?
Cât timp trece între mese?
Ce conține masa ta?
Ai o sursă de proteină?
Ai fibre?
Te ridici de la masă sătulă sau după o oră începi să cauți ceva prin bucătărie?
Pentru că uneori soluția nu este o farfurie mai mică.
Este o zi mai previzibilă.
Imaginează-ți diferența.
În prima variantă pleci dimineața fără să mănânci, improvizezi la prânz, ciugulești după-amiaza și seara ajungi foarte flămândă.
În a doua variantă ai câteva mese bine construite, în care există proteină, fibre și suficientă mâncare încât să nu îți petreci următoarele ore gândindu-te la frigider.
Care dintre cele două variante crezi că este mai ușor de repetat?
Nu transforma o înghețată într-o zi pierdută
Mai există ceva ce aș vrea să schimbi.
Felul în care privești alimentele pe care le consideri „abateri”.
Ai mâncat o înghețată?
Ai mâncat o înghețată.
Atât.
Nu ai distrus săptămâna.
Nu trebuie să sari peste cină.
Nu trebuie să postești a doua zi.
Și mai ales nu trebuie să spui:
„Dacă tot am stricat dieta, acum pot să mănânc orice.”
O pană la o mașină nu înseamnă că tai și celelalte trei cauciucuri.
O masă diferită nu trebuie să devină o zi întreagă de haos.
La următoarea masă revii pur și simplu la rutina ta.
Fără pedeapsă.
Fără compensații.
Începe să observi, nu să te judeci
Dacă ai senzația că nu mănânci mult și totuși nu obții rezultatele pe care le dorești, încearcă pentru câteva zile să nu schimbi nimic.
Doar observă.
Privește întreaga zi, nu doar micul dejun, prânzul și cina.
Unde apar gustările?
Când apare foamea?
În ce moment al zilei simți că pierzi cel mai ușor controlul?
Dimineața?
După-amiaza?
Seara?
Răspunsul îți poate spune mult mai multe decât încă o dietă găsită pe internet.
Pentru că slăbitul nu înseamnă întotdeauna să mănânci mai puțin.
Uneori înseamnă să mănânci mai conștient, mai sățios și mai organizat.
Iar data viitoare când îți vine să spui:
„Dar eu nici măcar nu mănânc atât de mult…”
nu te uita doar la farfurie.
Privește întreaga zi.
S-ar putea ca răspunsul pe care îl cauți să fie ascuns tocmai în lucrurile atât de mici încât nici nu le mai considerai mâncare.