Hai să facem un exercițiu simplu.
Gândește-te la tot ce ai mâncat ieri.
Nu trebuie să numeri calorii și nici să scoți calculatorul.
Doar reconstruiește-ți ziua.
Ce ai mâncat dimineața? Dar la prânz? Cina cum a arătat? Și, mai ales, ce s-a întâmplat între mese?
Acum pune-ți o singură întrebare:
„La câte dintre mesele mele am avut o sursă clară de proteină?”
Dacă răspunsul este „nu prea multe”, s-ar putea să fi găsit una dintre piesele lipsă din puzzle-ul tău.
Pentru că uneori încercăm să slăbim complicând enorm lucrurile, când primul pas ar putea fi mult mai simplu:
Începe cu proteina.
Salata care te lasă flămândă la ora 4
Imaginează-ți o zi obișnuită.
Dimineața ești pe fugă. Bei o cafea și poate mănânci ceva rapid.
La prânz vrei să fii „cuminte”, așa că îți comanzi o salată.
Arată impecabil.
Verde. Colorată. Instagramabilă.
Termini de mâncat și te simți foarte mândră de alegerea ta.
Doar că două ore mai târziu începe să se întâmple ceva.
Mai întâi apare gândul:
„Parcă aș mânca ceva…”
Apoi treci pe lângă bucătărie.
Mai bei o cafea.
La 16:00 parcă ciocolata din sertar începe să îți șoptească numele.
La 17:00 iei o gustare.
La 18:00 încă una.
Și seara ajungi acasă convinsă că problema este că „ai prea multe pofte”.
Dar poate că povestea a început cu câteva ore mai devreme.
Poate că masa ta pur și simplu nu a avut suficientă structură încât să te țină sătulă.
Proteina este ca fundația unei case
Gândește-te la o masă ca la o casă.
Poți cumpăra cele mai frumoase perdele, cele mai elegante corpuri de iluminat și o canapea superbă.
Dar dacă fundația este fragilă, casa nu devine mai solidă pentru că ai decorat-o frumos.
La fel și cu mesele.
Putem să ne concentrăm pe tot felul de detalii — fără zahăr, fără gluten, fără pâine după ora 18, fără nu știu ce aliment despre care tocmai am auzit că „îngrașă”.
Dar înainte de toate acestea, merită să ne întrebăm:
„Unde este proteina?”
Poate veni din ouă.
Din pește.
Din carne.
Din iaurt grecesc sau skyr.
Din brânzeturi.
Din leguminoase.
Din tofu și alte alternative vegetale.
Proteina nu înseamnă că trebuie să trăiești cu piept de pui și ouă fierte în geantă.
Și nici nu este un aliment rezervat oamenilor care merg la sală.
Este pur și simplu o piesă importantă dintr-o masă bine construită.
Uneori pofta de dulce începe la masa de prânz
Aud foarte des:
„Eu am o problemă cu dulcele.”
Dar înainte să declarăm război ciocolatei, mie îmi place să mă uit la ce s-a întâmplat în restul zilei.
Ai mâncat suficient?
Ai avut mese care te-au săturat?
Sau ai supraviețuit de dimineață până după-amiază cu o cafea, un covrig și o salată mică?
Pentru că dacă ajungi în fiecare zi la ora 17:00 foarte flămândă, nu este deloc surprinzător că organismul tău începe să ceară mâncare.
Foamea foarte rapidă după masă, pofta de dulce după-amiaza, nevoia constantă de gustări și dificultatea de a te sătura pot fi semnale că merită să te uiți mai atent la structura meselor tale.
Și atunci poate că întrebarea nu este:
„Cum fac să am mai multă voință?”
Ci:
„Cum fac să îmi construiesc mesele mai bine?”
În loc să scoți, încearcă să adaugi
Mi se pare fascinant că aproape toate dietele încep cu aceeași întrebare:
„Ce trebuie să scot?”
Scoate pâinea.
Scoate dulcele.
Scoate pastele.
Scoate cina.
Scoate gustările.
Și, la un moment dat, ai senzația că procesul de slăbire este un apartament din care trebuie să arunci toate lucrurile până rămâi într-o cameră goală.
Eu aș începe diferit.
Înainte să scoți ceva, adaugă structură.
Dacă mănânci o salată, întreabă-te ce proteină pui lângă ea.
Dacă dimineața mănânci ceva rapid, vezi cum poți introduce ouă, iaurt grecesc, skyr sau o altă sursă potrivită pentru tine.
Dacă prânzul tău este format aproape exclusiv din carbohidrați, gândește-te ce sursă de proteină ai putea adăuga.
Este o schimbare de perspectivă foarte simplă.
În loc să privești permanent farfuria întrebându-te ce trebuie să dispară din ea, începi să te întrebi ce îi lipsește.
Dar câtă proteină trebuie să mănânci?
Aici apare tentația de a căuta cifra magică.
„Spune-mi exact câte grame și fac.”
Doar că nu există o singură cantitate perfectă pentru toate femeile.
Greutatea ta contează.
Nivelul de activitate contează.
Obiectivul tău contează.
Felul în care arată restul alimentației tale contează.
Exact de aceea, ideea nu este să mănânci „cât mai multă proteină”, ci să ai suficientă proteină, distribuită inteligent pe parcursul zilei, în funcție de nevoile tale.
Mai mult nu înseamnă automat mai bine.
La fel cum nu torni zece litri de benzină peste rezervor doar pentru că mașina are nevoie de combustibil.
Ai nevoie de cantitatea potrivită.
Fă testul la următoarea masă
Data viitoare când te așezi la masă, nu vreau să începi prin a calcula tot.
Nu te gândi prima dată la ce trebuie să interzici.
Uită-te pur și simplu la farfurie.
Și întreabă-te:
„Unde este proteina mea?”
Dacă o vezi, ai deja un punct bun de plecare.
Apoi adaugă legumele, fibrele, carbohidrații și celelalte alimente potrivite mesei tale.
Pentru că slăbitul nu trebuie să fie o viață întreagă petrecută încercând să mănânci cât mai puțin.
Poate primul pas nu este să reduci încă o dată porția.
Poate nu este să elimini pâinea.
Și poate nu ai nevoie de încă o listă cu alimente interzise.
Poate ai nevoie să începi să îți construiești mesele într-o altă ordine.
Iar dacă nu știi de unde să începi, începe cu proteina.