Există o conversație pe care multe femei o poartă cu ele însele fără să își dea seama.
Se întâmplă dimineața, când alarma sună și antrenamentul poate fi amânat. Se întâmplă seara, când frigiderul pare mai convingător decât planul făcut cu o zi înainte. Se întâmplă în fața oglinzii, când îți spui că vrei să schimbi ceva, dar imediat apare și motivul pentru care „acum nu se poate”.
Nu sunt întotdeauna minciuni. Uneori sunt probleme reale: programul este aglomerat, energia este scăzută, rezultatele vin greu.
Dar o scuză are un talent aparte: ia un obstacol temporar și îl transformă într-un motiv permanent pentru a nu începe sau pentru a nu continua.
Și, încet, lunile trec.
Hai să le recunoaștem pe cele cinci care apar cel mai des.
1. „Nu am timp”
Probabil cea mai cunoscută.
Ai serviciu, familie, copii, cumpărături, telefoane, drumuri și o listă care pare că se completează singură exact când reușești să tai ceva de pe ea.
Iar sportul ajunge ultimul.
Problema este că „atunci când voi avea timp” seamănă foarte mult cu un tren care nu mai ajunge în gară.
Viața rareori îți oferă o oră liberă, frumos ambalată, cu o fundă deasupra.
De cele mai multe ori trebuie să o construiești.
Și poate nici măcar nu este o oră.
Poate sunt 20 de minute.
Poate este o plimbare mai lungă.
Poate sunt trei antrenamente într-o săptămână, nu șapte.
Gândește-te la telefonul tău. Când bateria ajunge la 10%, găsești o priză pentru că știi că altfel se va opri.
Corpul tău nu trimite întotdeauna o notificare atât de clară.
Dar și el are nevoie să fie pus din când în când „la încărcat”.
2. „Nu am suficientă voință”
„Eu nu sunt disciplinată.”
„Nu mă pot abține.”
„Mă țin câteva zile și după aceea stric tot.”
Poate ai repetat aceste propoziții atât de des încât au început să pară trăsături de personalitate.
Dar dacă în fiecare zi trebuie să te lupți cu planul tău, poate nu caracterul tău este problema.
Poate planul este prea greu.
Imaginează-ți că porți toată ziua o pereche de pantofi cu două numere mai mici și seara spui: „Nu sunt suficient de puternică să merg.”
Poate nu ai nevoie de picioare mai rezistente.
Poate ai nevoie de pantofi potriviți.
Un proces în care îți este permanent foame, în care toate alimentele preferate sunt interzise și în care fiecare zi cere perfecțiune va consuma enorm de multă voință.
Mai util este să construiești un mod de a mânca și de a te mișca pe care îl poți repeta și în zilele obișnuite.
3. „Încep când se mai liniștesc lucrurile”
După proiect.
După concediu.
După aniversare.
După sărbători.
După ce începe școala.
După ce se termină școala.
Este uimitor cât de ocupat poate deveni calendarul atunci când căutăm momentul perfect.
Doar că viața nu se liniștește la comandă.
Este ca marea: uneori este calmă, alteori sunt valuri. Dacă aștepți să nu mai existe niciodată valuri ca să înveți să înoți, s-ar putea să rămâi mult timp pe mal.
Procesul tău trebuie să învețe să trăiască împreună cu viața ta.
Să existe și când ai o cină în oraș.
Și când pleci într-un weekend.
Și când ai o săptămână grea.
Nu ai nevoie de 90 de zile perfecte.
Ai nevoie de o strategie care supraviețuiește și zilelor imperfecte.
4. „La mine nu funcționează”
Această scuză apare de obicei după ce ai încercat de mai multe ori.
Ai ținut o dietă.
Ai slăbit.
Ai pus kilogramele la loc.
Ai început alt program.
Ai renunțat.
Și după suficiente încercări, concluzia devine:
„Corpul meu nu vrea.”
Dar faptul că ai încercat mai multe metode pe care nu le-ai putut menține nu înseamnă că organismul tău este o excepție de la orice regulă.
Uneori înseamnă doar că ai folosit aceeași cheie pentru o ușă care cere alta.
Înainte să spui „nu funcționează”, întreabă-te ce anume nu a funcționat.
Planul?
Ritmul?
Restricțiile?
Programul de sport?
Așteptările?
Consecvența?
Un rezultat slab nu este întotdeauna o sentință. Uneori este doar feedback.
5. „Nu văd rezultate suficient de repede”
Ai fost atentă două săptămâni.
Te-ai antrenat.
Te urci pe cântar și vezi mai puțin decât sperai.
„Atât?”
Aici nerăbdarea poate face mai mult rău decât o felie de tort.
Pentru că începi să schimbi tot.
Tai mai mult din mâncare.
Adaugi cardio.
Încerci altă dietă.
Apoi alta.
Este ca și cum ai planta o sămânță și, la fiecare trei zile, ai scoate-o din pământ ca să verifici dacă are rădăcini.
Unele procese au nevoie să fie lăsate să se întâmple.
Privește și ce nu spune cântarul: cum îți vin hainele, cum te simți, câtă energie ai, cât de puternică ai devenit și ce obiceiuri ai reușit să construiești.
Rezultatul nu este doar ceea ce ai pierdut.
Este și ceea ce ai câștigat pe drum.
Scuzele nu trebuie eliminate. Trebuie recunoscute.
Probabil că și peste o lună vei avea o zi în care nu ai timp.
O zi în care nu ai chef.
O săptămână în care rezultatele nu se văd.
Diferența este că poți învăța să nu mai lași fiecare obstacol să decidă direcția întregului proces.
Când apare „nu am timp”, întreabă-te: „Cât timp am?”
Când apare „nu am voință”, întreabă-te: „Cum pot face asta mai ușor de repetat?”
Când apare „încep mai târziu”, întreabă-te: „Ce pot face astăzi?”
Când apare „la mine nu funcționează”, întreabă-te: „Ce pot ajusta?”
Iar când apare „nu se vede nimic”, uită-te în urmă înainte să abandonezi drumul.
Pentru că, de cele mai multe ori, corpul pe care ți-l dorești nu este blocat în spatele unei singure decizii uriașe.
Este de partea cealaltă a sute de alegeri mici.
Nu trebuie să câștigi toate bătăliile într-o zi.
Trebuie doar să nu lași aceeași scuză să câștige ani la rând.