Este duminică seara.
Te uiți în oglindă și îți spui pentru a nu știu câta oară:
„De mâine, gata. Mă apuc serios.”
De data aceasta vrei să faci totul perfect.
Îți promiți că nu mai mănânci dulce, că faci toate antrenamentele, că nu mai „calci strâmb” și că peste trei luni vei fi acolo unde îți dorești.
Luni dimineața pornești ca un atlet la linia de start.
Problema este că ai plecat într-un maraton cu mentalitatea unui sprint.
Și poate că înainte să schimbi ce ai în farfurie sau programul de antrenament, există ceva și mai important de pregătit:
felul în care gândești despre procesul care urmează.
Pentru că provocarea nu începe cu prima masă.
Începe cu ceea ce îți spui înainte de ea.
Nu începe cu „trebuie să slăbesc”. Începe cu „vreau să schimb ceva”
Există o diferență uriașă între:
„Trebuie să slăbesc pentru că nu-mi place de mine”
și
„Vreau să fac niște schimbări pentru că vreau să am mai multă grijă de mine.”
La prima vedere, par două drumuri către aceeași destinație.
Dar combustibilul este complet diferit.
Primul vine din nemulțumire și pedeapsă.
Al doilea vine din construcție.
Dacă începi procesul fiind permanent în război cu propriul corp, fiecare masă devine un test, fiecare antrenament o pedeapsă și fiecare cifră de pe cântar un verdict.
Nu trebuie să îți urăști corpul de astăzi ca să îți dorești să îl schimbi.
Poți să vrei mai mult pentru tine fără să transformi versiunea actuală într-un dușman.
Nu te pregăti pentru o perioadă perfectă
„Trei luni nu mai greșesc deloc.”
Este una dintre cele mai periculoase promisiuni pe care ți le poți face.
Pentru că vei greși.
Va exista o zi de naștere.
O cină în oraș.
O săptămână aglomerată.
Poate vei rata un antrenament.
Poate într-o seară vei mânca mai mult decât ți-ai propus.
Dacă intri în provocare cu ideea că succesul înseamnă perfecțiune, prima abatere va părea un eșec.
Gândește-te la un drum lung cu mașina.
Dacă ratezi o ieșire de pe autostradă, GPS-ul nu spune:
„Ai distrus călătoria. Întoarce-te acasă și încearcă din nou luni.”
Spune simplu:
„Se recalculează traseul.”
Asta trebuie să înveți și tu.
Nu să nu greșești niciodată.
Ci să recalculezi repede.
Nu întreba doar „câte kilograme vreau să slăbesc?”
Sigur că obiectivul contează.
Poate vrei minus 5 kilograme.
Poate minus 10.
Dar cifra aceea nu te va ridica întotdeauna de pe canapea într-o seară în care ești obosită.
Ai nevoie să știi de ce vrei rezultatul.
Poate vrei să îți pui din nou hainele preferate.
Poate vrei să mergi la plajă și să nu îți petreci vacanța ascunzându-te în fotografii.
Poate vrei mai multă energie.
Poate vrei să te uiți în oglindă și să simți din nou că te recunoști.
Kilogramul este destinația trecută pe hartă.
Motivul este combustibilul.
Înainte să începi provocarea, găsește motivul pentru care merită să continui inclusiv atunci când rezultatele nu apar atât de repede cum sperai.
Înlocuiește „totul sau nimic” cu „ce pot face astăzi?”
Ai ratat antrenamentul de o oră?
Fă 20 de minute.
Nu ai reușit să pregătești prânzul perfect?
Alege cea mai bună variantă pe care o ai la dispoziție.
Ai mâncat desert?
Următoarea masă revine la normal.
Mindsetul corect nu înseamnă să găsești permanent alegerea perfectă.
Înseamnă să nu transformi o alegere imperfectă într-un motiv pentru a renunța.
Imaginează-ți că economisești bani pentru o vacanță.
Într-o lună nu reușești să pui deoparte 1.000 de lei. Ai doar 300.
Îi mai economisești?
Normal.
Nu spui: „Dacă nu pot pune 1.000, mai bine cheltuiesc și cei 300.”
Și totuși, cu sportul și alimentația facem exact asta.
Dacă nu putem face 100%, alegem zero.
Dar între 100% și zero există enorm de mult spațiu în care se construiesc rezultatele.
Nu te concentra doar pe rezultatul de la final
Imaginează-ți că plantezi o sămânță.
În fiecare dimineață o scoți din pământ ca să verifici dacă a crescut.
După câteva zile, te enervezi:
„Nu funcționează.”
O plantezi în alt ghiveci.
Apoi în altul.
Schimbi pământul.
Schimbi apa.
Dar poate problema nu era metoda.
Poate nu i-ai dat suficient timp.
Așa facem uneori și cu slăbitul.
Ne cântărim obsesiv.
Schimbăm dieta.
Tăiem carbohidrații.
Adăugăm cardio.
Renunțăm.
Începem altceva.
Înainte de provocare, acceptă că vor exista și perioade în care vei face lucrurile corect fără să primești imediat confirmarea pe care o aștepți.
Procesul are nevoie și de răbdare.
Nu intra în provocare ca să demonstrezi ceva. Intră ca să înveți ceva.
Poate acesta este mindsetul care schimbă cel mai mult lucrurile.
Nu privi următoarele luni doar ca pe o perioadă în care trebuie să dai jos un anumit număr de kilograme.
Privește-le ca pe o perioadă în care înveți.
Înveți ce mese te satură.
Înveți cât de importantă este proteina.
Înveți cum reacționează corpul tău.
Înveți să faci sport chiar și atunci când motivația nu este la maximum.
Înveți că o prăjitură nu distruge o săptămână.
Înveți să revii.
Pentru că dacă la final ai doar un număr mai mic pe cântar, dar nu ai învățat nimic despre cum să îl menții, provocarea se termină în ziua în care ai ajuns la obiectiv.
Dar dacă ai construit obiceiuri, atunci rezultatul poate continua mult după ce provocarea s-a încheiat.
Așa că înainte să începi, nu îți promite:
„Voi fi perfectă.”
Promite-ți altceva:
„Indiferent de câte ori mă abat, voi învăța să revin.”
Pentru că mindsetul corect nu este să crezi că următoarele luni vor fi ușoare.
Este să înțelegi că nu trebuie să fie perfecte ca să funcționeze.
Provocarea nu este să nu cazi niciodată. Provocarea este să nu mai confunzi o cădere cu sfârșitul drumului.