Este ora 10 dimineața și deja te gândești la prânz.
La 12 mănânci ceva „de dietă”, pentru că vrei să fii cuminte. La 15 începe negocierea cu sertarul de dulciuri. La 17 îți spui că mai reziști puțin, iar seara, când ajungi acasă, ai senzația că ai putea mânca și cina, și frigiderul.
Și atunci apare vinovăția.
„Iar n-am avut voință.”
A doua zi te hotărăști să repari situația și mănânci și mai puțin.
Doar că, după câteva zile, povestea se repetă.
Dacă te regăsești aici, vreau să îți spun ceva important: foamea permanentă nu este dovada că dieta ta funcționează.
Uneori este exact semnul că trebuie să schimbi ceva.
Foamea nu este o medalie
Am întâlnit de multe ori ideea că, pentru a slăbi, trebuie să suferi puțin.
Dacă îți este foame, „înseamnă că ești în deficit”.
Dacă te-ai ridicat nesătulă de la masă, „înseamnă că ai fost disciplinată”.
Dacă ai rezistat până seara cu foarte puțină mâncare, parcă meriți o medalie imaginară.
Dar corpul tău nu este un adversar pe care trebuie să îl învingi.
Dacă te gândești permanent la mâncare, ai pofte intense și „reziști” întreaga zi pentru ca seara să mănânci mult, este posibil să nu mănânci suficient sau să nu îți construiești corect mesele.
Imaginează-ți că încerci să ții o minge sub apă.
O poți ține un minut. Poate două. Dar trebuie să depui permanent efort.
Iar în momentul în care obosești și îi dai drumul, mingea sare la suprafață.
Așa poate arăta și foamea pe care încerci să o ignori toată ziua.
La un moment dat, corpul își cere drepturile.
Problema nu este doar cât mănânci, ci și ce pui în farfurie
Să presupunem că ai două femei care vor să slăbească.
Prima își începe dimineața cu ceva foarte mic. La prânz mănâncă o salată care arată frumos în fotografie, dar după două ore îi este din nou foame. După-amiaza ciugulește câte ceva, iar seara ajunge acasă epuizată și începe să deschidă dulapurile.
Cealaltă își construiește mesele în jurul unor alimente care o ajută să se simtă sătulă.
Și aici apar două cuvinte foarte importante: proteine și fibre.
Proteinele la fiecare masă și fibrele din legume și fructe sunt elemente centrale ale meselor sățioase.
Gândește-te la masa ta ca la o casă.
Poți să o construiești repede, din câteva scânduri, și să speri că rezistă.
Sau poți să îi pui fundație.
Proteina și fibrele sunt o parte importantă din fundația unei mese care trebuie să te țină câteva ore.
Înainte să numeri tot, încearcă să privești farfuria
Nu trebuie ca fiecare masă să devină o ecuație matematică.
Poți începe mult mai simplu.
Înainte să mănânci, uită-te la farfurie și întreabă-te:
„Unde este proteina mea?”
Poate sunt ouă. Poate este pește. Poate carne, iaurt grecesc, brânză sau o sursă vegetală.
Apoi:
„Unde sunt fibrele?”
Poate ai o salată mare, broccoli, fasole verde, roșii, ardei sau alte legume. Poate ai și un fruct în ziua respectivă.
Și apoi vine întrebarea pe care prea puține femei și-o pun când vor să slăbească:
„Masa aceasta chiar mă va sătura?”
Pentru că obiectivul nu este să construiești cea mai mică farfurie posibilă.
Obiectivul este să construiești o farfurie potrivită pentru obiectivul tău și suficient de satisfăcătoare încât peste o oră să nu începi vânătoarea prin bucătărie.
Gustările „nevinovate” se pot aduna
Există și un paradox interesant.
Uneori avem impresia că mâncăm foarte puțin pentru că mesele principale sunt mici.
Dar între ele apar lucrurile pe care aproape că nu le mai contabilizăm mental.
O bucățică de brânză. Câțiva biscuiți. Ce a rămas în farfuria copilului. Un pumn de nuci. Două linguri din desertul cuiva.
Puțin aici, puțin acolo.
Este ca atunci când intri într-un magazin și cumperi cinci lucruri „ieftine”. Fiecare pare nesemnificativ, dar la casă te întrebi cum s-a făcut suma atât de mare.
De aceea, merită să pui accentul pe mese sățioase, nu pe gustări haotice.
Când mesele tale sunt bine construite, nu mai trebuie să petreci întreaga zi negociind cu foamea.
Nu încerca să economisești toate caloriile pentru seară
Una dintre cele mai frecvente strategii este aceasta:
„Astăzi ies la restaurant, deci nu prea mănânc până atunci.”
Pare logic.
Doar că ajungi la restaurant atât de flămândă încât pâinea de pe masă pare cea mai bună pâine pe care ai văzut-o vreodată.
Mănânci repede, alegi cu foamea, nu cu mintea, iar la final ai impresia că ai pierdut controlul.
Poate că problema nu a început la restaurant.
Poate a început cu multe ore înainte, când ai decis că trebuie să „economisești”.
Corpul nu este un cont bancar în care trebuie să strângi toată ziua ca să cheltuiești seara.
Uneori, o masă normală la prânz te poate ajuta să ajungi la cină suficient de liniștită încât să alegi ceea ce îți dorești cu adevărat.
Un proces bun trebuie să poată fi trăit
Poți suporta foamea câteva zile.
Poate chiar câteva săptămâni.
Dar întrebarea importantă nu este:
„Cât pot să rezist?”
Ci:
„Pot să trăiesc așa?”
Pentru că obiectivul nu este să câștigi concursul imaginar al femeii care mănâncă cel mai puțin.
Obiectivul este să slăbești și să poți menține rezultatul.
Să ai energie. Să te poți antrena. Să mergi la restaurant fără panică. Să nu te gândești la mâncare din oră în oră. Și să nu mai ajungi seara în fața frigiderului simțind că toată disciplina zilei s-a evaporat.
Așa că data viitoare când îți este foarte foame într-o dietă, nu te felicita automat pentru că „funcționează”.
Oprește-te și întreabă-te:
„Mănânc prea mult sau, poate, încerc să mănânc prea puțin?”
Pentru că uneori drumul către slăbit nu începe prin a scoate încă ceva din farfurie.
Începe prin a învăța ce trebuie să pui în ea.