Există un moment în aproape orice proces de slăbire în care începi să te întrebi dacă mai merită.
La început, lucrurile se mișcă. Cântarul coboară, hainele încep să stea puțin mai bine, ai energie și fiecare rezultat îți confirmă că ești pe drumul bun.
Apoi, într-o dimineață, te urci pe cântar.
Același număr.
Mai trece o săptămână.
Aproape nimic.
Te uiți în oglindă și parcă nici acolo nu mai vezi schimbarea.
Și începe conversația aceea pe care o cunoaștem atât de bine:
„Fac tot ce trebuie. De ce nu se mai întâmplă nimic?”
Apoi vine gândul periculos:
„Poate corpul meu nu mai răspunde.”
Și, foarte aproape de el:
„Poate ar trebui să renunț.”
Dar înainte să arunci la gunoi tot ce ai construit, există un lucru important de înțeles: faptul că nu vezi progresul astăzi nu înseamnă că progresul s-a oprit.
Nu confunda fotografia cu filmul
Cântarul de astăzi este o fotografie.
Procesul tău este un film.
Și este foarte ușor să judeci tot filmul după un singur cadru.
Greutatea corpului nu se comportă ca o scară rulantă care coboară frumos, câte o treaptă în fiecare zi. Există fluctuații, perioade în care lucrurile par să stagneze și săptămâni în care schimbarea se vede mai puțin.
De aceea, în loc să întrebi „Ce arată cântarul astăzi?”, întreabă-te:
„Cum arată ultimele patru săptămâni?”
Poate cifra nu s-a schimbat spectaculos, dar talia este mai mică.
Poate pantalonii se închid mai ușor.
Poate ridici greutăți mai mari.
Poate nu mai gâfâi după același antrenament.
Poate ai mai mult control asupra meselor tale.
Uneori progresul schimbă camera fără să bată la ușa cântarului.
Nu apăsa imediat mai tare pe accelerație
Când rezultatele încetinesc, primul instinct este adesea:
„Trebuie să mănânc și mai puțin.”
Sau:
„Trebuie să fac mai mult sport.”
Este ca și cum ai conduce o mașină, ai vedea un ambuteiaj în față și ai decide că soluția este să apeși accelerația până la podea.
Uneori nu ai nevoie de mai multă forță.
Ai nevoie să înțelegi ce se întâmplă.
Poate ai devenit mai puțin atentă la porții fără să îți dai seama.
Poate au apărut câteva gustări mici.
Poate weekendurile sunt foarte diferite de zilele din timpul săptămânii.
Poate dormi mai puțin, te miști mai puțin în restul zilei sau pur și simplu ai nevoie să îți reevaluezi rutina.
Înainte să tai încă o masă sau să adaugi încă o oră de cardio, uită-te la imaginea completă.
Uneori reglajul de care ai nevoie este mic.
Întoarce-te la lucrurile simple
Când simțim că ceva nu funcționează, avem tendința să căutăm o soluție spectaculoasă.
O dietă nouă.
Un supliment nou.
Un antrenament mai greu.
O regulă nouă.
Dar de multe ori progresul nu se întoarce prin ceva spectaculos.
Se întoarce prin lucrurile plictisitor de simple.
Mese echilibrate.
Proteină suficientă.
Legume și fibre.
Hidratare.
Mișcare.
Somn.
Consecvență.
Este ca atunci când cauți prin toată casa ochelarii și, după zece minute, îți dai seama că îi aveai pe cap.
Uneori soluția nu este ascunsă într-un loc complicat.
Trebuie doar să te întorci la ceea ce știi că funcționează.
Nu muta linia de sosire de fiecare dată când te apropii de ea
Mai există ceva ce facem fără să ne dăm seama.
La început spui:
„Dacă aș slăbi cinci kilograme, aș fi atât de fericită.”
Slăbești cinci.
Apoi te uiți în oglindă și spui:
„Da, dar mai am încă trei.”
Ajungi acolo.
„Parcă aș mai vrea două.”
Și, fără să realizezi, nu îți dai niciodată voie să simți că ai progresat.
Este ca și cum ai alerga spre o linie de sosire pe care cineva o mută cu zece metri de fiecare dată când te apropii.
Doar că acel „cineva” ești chiar tu.
Oprește-te din când în când și privește în urmă.
Femeia care ești astăzi poate face lucruri pe care femeia de acum două luni nu le făcea.
Și asta merită observat.
Când vrei să renunți, nu lua decizii într-o zi proastă
Există zile în care cântarul te enervează.
Zile în care fotografia nu îți place.
Zile în care ești obosită și ai impresia că ai muncit degeaba.
Nu decide atunci dacă procesul funcționează.
Este ca și cum ai decide dacă îți place o vacanță în singura după-amiază în care plouă.
O zi proastă nu spune povestea întreagă.
Dacă simți că vrei să renunți, dă-ți câteva zile în care să faci doar lucrurile de bază.
Nu încerca să fii perfectă.
Nu schimba tot.
Continuă.
Apoi privește din nou situația cu mintea mai limpede.
Amintește-ți de ce ai început
La un moment dat, când rezultatele nu mai vin atât de repede, uităm motivul pentru care am pornit.
Procesul se reduce la o cifră.
Dar poate nu ai început doar pentru un număr.
Poate ai vrut să ai mai multă energie.
Să îți placă din nou să te îmbraci.
Să mergi la plajă fără să te ascunzi.
Să fii mai puternică.
Să simți că ai din nou grijă de tine.
Cântarul poate sta pe loc câteva zile.
Motivul tău nu trebuie să stea pe loc odată cu el.
Poate că nu ai ajuns la capăt. Poate e doar o curbă
Imaginează-ți că urci un munte.
Ai mers ore întregi și, la un moment dat, drumul devine plat. Copacii îți acoperă priveliștea și nu mai vezi vârful.
Ai putea crede că ai greșit traseul.
Dar dacă mai mergi puțin, după curbă, muntele apare din nou în fața ta.
Procesul de slăbire are astfel de curbe.
Perioade în care rezultatele sunt evidente.
Și perioade în care munca ta pare invizibilă.
Nu fiecare săptămână trebuie să îți ofere o recompensă spectaculoasă ca să merite continuată.
Uneori cea mai importantă victorie este faptul că, într-o perioadă în care altădată ai fi renunțat, acum ai rămas.
Pentru că rezultatul final nu este construit doar în zilele în care cântarul îți dă vestea pe care vrei să o auzi.
Este construit mai ales în zilele în care nu îți oferă nicio confirmare, iar tu alegi totuși să continui.
Așa că, atunci când simți că nu mai vezi rezultate, nu te întreba imediat:
„Mai are rost?”
Întreabă-te:
„Ce pot verifica, ce pot ajusta și ce pot continua să fac?”
Poate nu ai nevoie să renunți.
Poate nu ai nevoie nici măcar să începi din nou.
Poate ai nevoie doar să îți amintești că un drum nu încetează să te ducă spre destinație doar pentru că, pentru câțiva kilometri, nu mai vezi indicatorul.